Denis Darian – blog personal

Denis Darian şi anul 2011?

Posted on 01. Jan, 2012 by T?tar Denis in Evenimente

N-aş schimba nimic. Nu că au fost toate bune, că n-au fost. Dar poate dacă nu era aşa rău cum a fost nu-mi era acum aşa bine. Este un curs al vieţii, cu bune cu rele. Se pare că avem din toate câte puţin, dar cel mai important, cel mai important este că uite, sunt bine sănătos, liniştit şi împăcat sufleteşte că-s înconjurat de oameni demni de respect, oameni care n-o să te judece şi n-o să te condamne pentru nimic în lume. Până de puţină vreme dacă mă întrebai ce înseamnă un prieten, îţi dădeam total o altă definiţie decât cea pe care ţi-aş putea-o da acum, cică în decursul vieţii înveţi multe şi nici când mori nu le şti pe toate. Probabil că aşa trebuie să fie, să-ţi pui întrebări şi să simţi nevoia, să ai perseverenţa şi puterea necesară să găseşti singur răspunsul.

”Să simţi nevoia„ – foarte multă lume îşi pune întrebări, e firea omului. Foarte puţini doresc însă să caute răspunsul pentru că nu întotdeauna eşti mulţumit de ce-ai putea să aflii. Şi da, e sănătos în unele cazuri.. să închizi ochii şi să speri că nu-i aşa, că-i bine şi să rămâi cu ideea asta. Dar de cele mai multe ori, decât să trăieşti o viaţa cu gândul „dacă?” mai bine îţi iei inima-n dinţi şi te pregăteşti să înfrunţi crudul adevăr. Am făcut asta de câteva ori; 2011 pentru mine, Denis Darian, a fost un an în care-am învăţat cât n-am învăţat în restul 17 . Dacă până acum ceva timp am trăit după concepţia ”crede şi nu cerceta„ anul ăsta am făcut exact opusul. Poate mi-am pus întrebări şi când nu era nevoie, am pus întrebări şi când ştiam răspunsul, doar ca să văd dacă merită încrederea mea. Au fost nenumărate cazuri când răspunsul nu era cel pe care-l ştiam eu, am zâmbit de fiecare dată şi-am spus ”prea bine„ fără să judec, să critic.. fiecare trăim după nişte reguli, proprii. Cine sunt eu să i le contest?

Au fost momente memorabile, momente care m-au ajutat să trec peste altele mai puţin plăcute, deloc uşoare şi.. foarte, foarte profunde. Aşa a trebuit să fie, se pare că fiecare rău aduce mult bine. De multe ori în momentele mai puţin plăcute zâmbesc şi zic ”ce-a fost mai rău a trecut, acum o să fie bine!„ Şi-a fost, de fiecare dată! A fost bine.. surprinzător de bine. Am descoperit oameni extraordinari, oameni care mi-au demonstrat şi nu odată că sunt speciali, oameni care întind o mână de ajutor fără să aştepte ceva în schimb. Oameni care se luptă pentru o cauză pentru că simt asta, nu pentru că sunt forţaţi sau pentru ”a da bine„. Într-o lume individualistă, în care fiecare se luptă pentru el am descoperit că se poate muncii în echipă; 21 august nu a însemnat pentru mine doar o victorie, pe cât confirmarea faptului că se poate, dacă se face cu drag. N-a fost uşor, a fost multă  muncă dar nici distracţia n-a lipsit. Câteva momente? Am râs cu lacrimi sprijinindu-mă de pereţi la fabrica de avioane de la Dumbrăviţa încercând să comunicăm cu un englez-american. M-am trezit dis de dimineaţă împreună cu ce-mi place mie să numesc Tineretul Social Democrat,  şi-am plecat pe drumuri cu aracetul în portbagajul plin ochi cu afişele candidatului şi tare fain ne-am distrat. Am bătut judeţul în lung şi-n lat vorbind cu oameni, ascultându-le păsul… discutându-le probleme şi ajutându-i în rezolvarea lor.

Informaţia Zilei, a însemnat 4 luni din 2011. Deloc puţin, a însemnat 3-4 ore pe zi de muncă alături de nişte oameni super faini. N-a fost o singură zi din 4 luni să nu râd măcar odată, da măcar odată! Orice-ai fi avut pe suflet, nu puteai să nu râzi lângă aşa oameni, am învăţat ce înseamnă să faci banul singur.. am învăţat ce înseamnă răbdarea (ştiţi voi). Am învăţat că poţi fi înţeles dacă vorbeşti cu nişte oameni capabili, pe scurt.. tot respectul meu, îl meritaţi pe deplin.

Apoi, în altă ordine de idei.. la fel cum am fost dezamăgit sunt sigur că am dezamăgit şi eu. Am renunţat la unele persoane fără să spun de ce, am făcut-o fără să mă uit în spate şi să fără să dau explicaţii. Probabil că doare, probabil că n-a fost frumos şi probabil că n-a meritat. Doar că sper că la un moment dat o să am ocazia, poate, cine ştie.. să-mi motivez decizia, deloc uşoară de altfel. Dar, evident.. cunoscându-mă, mai ştie faptul că nimic nu-i întâmplător! Totul are un curs, bine prestabilit. Nu regret, nu-mi pare rău, aşa a fost mai bine.

2011 a însemnat pentru mine şi începutul unor proiecte pe care îmi doresc să le pot duce la bun sfârşit cu maxim succes, sper să mă bucur şi anul acesta de acelaşi sprijin şi de aceiaşi încredere de care m-am bucurat până acum.

2012 să fiu sănătos, sper să n-o mai dau în bară prea des, să nu mai dau de j. bieber pe youtube, să nu aibă dreptate mayaşii, să mă barbieresc mai des, 2012 înseamnă fotografie, înseamnă maşină, înseamnă.. tă’ felu.

Nu ştiu, îs sigur că omit multe lucruri.. dar poate-mi vin pe parcurs şi mai scriu un paragraf. Dar până atunci, numai bine.
Cu drag,
Denis Darian.

Tags: denis darian, fotografie, informatia zilei maramures, retrospectivă 2011, tsd baia mare