Ce nu-mi placea sa fac cand eram mic?
Posted on 09. Jan, 2012 by T?tar Denis in De-ale mele
Că n-am scris de mult, să-mi fie cu iertare. Dar nu ştiu în ce măsură eram capabil, tare multe evenimente faine mă încearcă şi nu prea mai am timp de online. Dar aşa, ca să-mi mai spăl păcatele m-am gândit să împărtăşesc cu voi două trei lucruri care-mi erau mie tare urâte când eram mic. Lucruri pe care încercam să le evit cu talentul meu actoricesc destul de avansat chiar şi la vârsta aia.
Apoi, cu ce să încep că-mi trec atâtea prin minte.. nu ştiu, dar cred-că ăsta-i coşmarul fiecăruia; momentul în care trebuie să facă acea baie, eu simulam decesul de fiecare dată. Şi-mi ţineam respiraţia cât puteam cu ochii strânşi închişi şi.. auzeam ”Hai Denis, mai poţi?„ momentele alea erau chin maxim. Îmi amintesc şi acum clipele groaznice în care… gata, nu mai doresc să vorbesc despre asta! Pe scurt, nu-mi plăcea să fac baie… acum mi-a mai trecut, cică-i necesar. Apoi nu ştiu…
Bunici pe la ţară n-am avut, în schimb.. am avut străbunici. Mă duceam cu drag la ei de fiecare dată.. mă duceam în grajd să văd diversitatea de animale care-şi duceau veacul p-acolo. Toate-mi erau aşa drăguţe şi le mângâiam cu o plăcere atât de mare încât cu greu mă luai din mijlocul lor, trăgeau ai mei să mă ducă acasă. Dar, dacă aveam eu o fobie faţă de ceva cu siguranţă erau chestile alea micuţe, pufoase, galbene.. li se mai zice şi ”pui de găină„ le-am studiat mult comportamentul şi am observat nişte tactici foarte foarte bine puse la punct, au în primul rând acea înfăţişare dulce şi drăguţă şi pufoasă şi drăguţă şi dulce, dar aia doar ca să te atragă, să-i iei în mână… atunci acţioneză! Am înţeles că undeva prin Madagascar este unul căutat pentru dublu asasinat, acum recent. N-am mai ieşit din casă de 3 zile, ce T-rex ce Godzilla. La mine n-a existat bau bau, sau mai ştiu eu ce… ”puiul de găină„ mi-a terorizat copilăria. Da.
A, n-aş putea să uit niciodată. N-am avut pretenţii prea mari când era vorba de îmbrăcăminte doar că m-am învăţat minte când am luat pe atunci aşa numitele ”hainele de duminică„ la fotbal şi-am venit cu ele acasă toate… şi poc, şi dă-i şi pof şi buf. De atunci, luam orice numai nud să nu umblu. Dar ce aveam eu aşa, nu-mi plăcea să-mi leg şiretul. Mai bine picam în bot decât să-mi leg şiretul. Dădeam bomboane, chiar şi maşinuţe împrumut câte 5 minute.. ORICUI era atât de drăguţ să-mi lege şiretul. Bine, nu că nu-mi plăcea dar a trecut destul de mult timp până să învăţ, atunci aveam probleme cu şiretul.. între timp am învăţat dar acum pe la liceu fiind şi având cravată, tot la portar i-o dau să-mi fac nodul, dă-i păciucă! Ca o paranteză, mi-am propus anul ăsta să învăţ să înnot şi să-mi fac nodul la cravată!
Apoi nu-mi era frică de dentist pe cât de frizer, când îl vedeam că se îndreaptă cu foarfeca îmi venea să-i aplic şutul între picioare şi să fug strigând de mama focului. Nu că n-am fugit odată, dar cum aveam acelaşi frizer a 2-ua oară nu că m-a legat de scaun, dar m-a minţit frumos.. cică-mi dă ştiu eu ce bomboană cu gust de numaiştiuce, ei bine.. nici acum n-am văzut-o. Mincinosul fără inima ce este.
Ah, cum puteam să uit.. nu-mi plăceau fetele. Păi ce ”şepci„ după cap le dădeam doar să nu păstreze distanţa. Una nu se apropia a 2-ua oară de mine la mai puţin de 1 metru. Pur şi simplu, când le vedeam le priveam cu atâta aversitate că de-mi întorceau privirea le fugăream până-şi cereau scuze.. în scris! Păi să vezi tu când ieşeam eu din casă, una nu mişca. Şti cum stăteau? În ordine alfabetică se aranjau cu mână la cap, ca-n armată.. să fiu al dracu!
Hai, cu drag,
Denis Darian


A
14. Mar, 2012
Acum, ca am citit despre ce nu-ti placea tie, am stat si m-am gandit ce nu-mi placea mie, si am ajuns la concluzia ca seamana intre ele parca.
)
).
In schimb nu imi placeau broastele >:P
)
Nu aveam treaba cu baia, dar cand ma spala mama pe par, parca ma strangea de gat, nu suportam sa imi intre apa in ochi (de altfel nici acum nu imi place sa ma bag cu capul sub apa
Cat despre puii de gaina, imi placeau foarte mult, atat de mult incat ii tot strangeam de gat (le faceam “draga-draga”), pana cand odata a murit unul, am inceput sa plang, dar bunica mi-a spus ca doarme, iar eu am crezut.
Am fost un copil cam nazdravan, sa zic asa. Si se intampla cam des sa fac cate ceva incat sa ajung la urgente. Cand intram acolo ma lua cu calduri, aveam oroare la masa de operatie…
Fiind mezina, poate si din orgoliu, nu imi placea sa plang cand ma batea mama. Incet, incet am invatat ca e mai bine daca plang. Si asta pentru ca sora mea ma batea cand vedea ca nu plang. Zicea ca pe mine nu m-a batut mama la fel ca si pe ea. =))
Sireturi? Cred ca nici unui copil nu ii placea sa si le lege. Poate de asta prefer acum sa nu imi leg sireturile.